Nicolae Steinhardt
Nicolae Steinhardt

Crédit image:
licence CC BY-SA 4.0 🛈
Le 16 août 1980 Nicolae Steinhardt, revêt le vêtement monastique et devient moine au monastère de Rohia, dans les montagnes du Nord de la Roumanie.
Naissance | |
---|---|
Décès | |
Nom de naissance |
Nicu-Aureliu Steinhardt |
Pseudonyme |
Antisthius |
Nationalité | |
Activités |
Personne liée |
Emanuel Neuman () |
---|---|
Lieux de détention |
Prison d'Aiud, Gherla prison (en), prison de Jilava (en) |
Biographie
Jeunesse et études
Nicu-Aurelian Steinhardt naît le à Pantelimon[1], petite commune de la périphérie de Bucarest, dans une famille juive roumaine.
De 1919 à 1929, il étudie à l'école primaire et poursuit ses études secondaires au lycée Spiru Haret de Bucarest, où il a comme collègue aîné Constantin Noica qui, plus tard, jouera un rôle capital dans sa vie.
En 1932, il obtient une Licence en droit à l'université de Bucarest, suivie, en 1936 d'un doctorat en droit constitutionnel.
Carrière
[réf. nécessaire]
Moine et écrivain
[réf. nécessaire]
Publications
- N. Steinhardt et Emanuel Neuman, Essai sur la conception catholique du judaïsme,
- N. Steinhardt et Emanuel Neuman, Illusion et réalités juives,
- N. Steinhardt, Incertitudini literare, Cluj-Napoca, Editura Dacia, coll. « Colecția Discobolul »,
- (ro) N. Steinhardt, Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, Editura Albatros,
- (ro) N. Steinhardt, Critică la persoana întîi, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
- (ro) N. Steinhardt, Escale în timp și spațiu, sau Dincolo și dincolo de texte, Editura Cartea Românească,
- (ro) N. Steinhardt, Prin alții spre sine. Eseuri vechi și noi, Bucarest, Editura Eminescu, coll. « Biblioteca Eminescu »,
- (ro) N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Multiples rééditions, ISBN de l'édition de 1994 (ISBN 973-35-0364-9)
- (ro) N. Steinhardt et Monahul Nicolae De La Rohia, Dăruind vei dobîndi - Cuvinte de credință, Baia Mare, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului,
- (ro) N. Steinhardt, În genul... tinerilor, Editura PAN, (ISBN 973-95708-6-0)Édition originale : (ro) Antisthius, În genul... tinerilor, București, Editura Cultura Poporului,
- (ro) N. Steinhardt, Cartea împărtășirii, Cluj, Biblioteca Apostrof, (ISBN 973-96825-3-7)
- (ro) N. Steinhardt, Călătoria unui fiu risipitor, Editura Adonai, (ISBN 973-97030-3-8)
- (ro) N. Steinhardt (Antisthius), În genul lui Cioran, Noica, Eliade..., Bucarest, Editura Humanitas, (ISBN 973-28-0655-9)Réédition de : (ro) Antisthius, În genul...tinerilor, 1934
- (ro) Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia - Nicolae Steinhardt răspunde la 365 de întrebări, București, Editura Humanitas, coll. « Memorii/Jurnale/Convorbiri », (ISBN 973-28-0896-9)Première édition par le magazine Literator, Bucarest, 1992, réédition en 2003, (ISBN 973-50-0662-6)
- (ro) N. Steinhardt, Ispita lecturii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, coll. « Discobolul », (ISBN 973-35-1025-4)
- (ro) N. Steinhardt et Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, coll. « Homo religiosus », , III-a éd. (1re éd. 1993) (ISBN 973-35-0994-9)
- (ro) N. Steinhardt, Drumul către isihie, Cluj-Napoca, Editura Dacia, coll. « Discobolul”), ediția a doua », (1re éd. 1999) (ISBN 973-35-0993-0)
- (ro) N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi... (Scrisori către Virgil Ierunca: 1967-1983), Editura Humanitas, București, 2000.
- (ro) N. Steinhardt, Eu însumi și alți câțiva (eseuri noi și vechi), Cluj-Napoca, Editura Dacia, coll. « Discobolul », (ISBN 973-35-1182-X)
Publications traduites en français
- N. Steinhardt (trad. du roumain par Marily le Nir, préf. Olivier Clément), Journal de la Félicité, Paris 1995, Editions Arcantère (ISBN 2-86829-070-1)
- N. Steinhardt (trad. du roumain par Michel Simion, préf. Michel Simion), Donne et tu recevras - Paroles de foi, Limours, Edition Apostolia, (ISBN 979-10-97454-00-5)
Liens externes
Notes et références
- ↑ « Nicolae Steinhardt (1912-1989) », sur data.bnf.fr (consulté le )
- ↑ Journal de la Félicité, Arcantère éditions Unesco 1995, p. 55
- ↑ Journal de la Félicité, Arcantère éditions Unesco 1995, p. 409